Ne preocupă un ceh conectat la China și Rusia care a cumpărat influență, și mai puțin de ce americanii au vândut influență unui astfel de personaj.

CME, compania care deține PRO TV, a fost vândută pe un pumn de dolari unui miliardar ceh, Petr Kellner, ale cărui afaceri se întind dincolo de fostul bloc comunist, până în China, Rusia, dar și SUA. Kellner devine, astfel, un mogul regional al cărui apetit pentru influență globală nu are o țintă prea clară. Dar o putem intui.

 

Tipul conținutului©: Opinie

Cu cât giganții de tehnologie americani Google și Facebook fac pași mai expliciți și mai apăsați spre știri, miezul jurnalismului, cu atât mai stângace poate părea apucătura unui miliardar ceh, fără un istoric consistent în media, de a-și adăuga acest sector la portofoliul de investiții.

Poate părea, dar nu e.

Momentul are o încărcătură politică aparte, iar istoria a demonstrat că cine navighează într-o direcție precisă nu se împiedică printre ramificațiile de interese. Dau ca exemplu chiar pe CME, un business de media cu ADN american care și-a pus steagul în fostul bloc comunist în anii ’90 și care, de-a lungul deceniilor, a avut o orientare în linie cu ADN-ul său.

ADN, ”business as usual” și încă ceva

Duminică, 27 octombrie, aproape de miezul nopții, Central European Media Enterprises Ltd. (CME) a anunțat printr-un comunicat că a bătut palma cu o filieră a PPF Group N.V. pentru vânzare, într-o tranzacție cash evaluată la 2,1 miliarde de dolari.

CME este o companie media și de divertisment cu afaceri în cinci țări din Europa Centrală și de Est, printre care și România, unde deține PRO TV, liderul pieței. PPF este un grup de investiții prezent în 23 țări pe trei continente (Europa, Asia, SUA), în domenii variate: servicii financiare, telecomunicații, imobiliare, biotehnologie, agricultură.

PPF, ale cărui active sunt evaluate la 45 miliarde de dolari, are afaceri și în România – PPF Real Estate HoldingMall Group.

Negocierile dintre PPF și CME nu erau o noutate; miliardarul ceh Petr Kellner încercase în trecut să cumpere afacerea CME din Bulgaria, Nova Broadcasting, dar autoritățile bulgare au blocat tranzacția. Probabil că mișcarea n-a fost primită cu brațele deschise de investitori din moment ce, în acea perioadă de vânzoleală, acțiunile CME au scăzut sub 3 dolari (grafic 1 – decembrie 2018).

În octombrie 2019 scenariul s-a repetat. La jumătatea lunii presa a început să scrie despre discuțiile miliardarului ceh cu americanii de la AT&T, care controlează 75% din CME. Din acel moment curba graficului Nasdaq a început să o ia în jos (grafic 2 – octombrie 2019).

La ora la care scriu aceste rânduri, pe 29 octombrie, valoarea acțiunii CME oscila în jurul valorii de 4,40 dolari, sub nivelul zilei de vineri (înainte de a fi făcut anunțul vânzării).

Cine sapă în istoria CME și observă reacția bursei în context similar va vedea cum curba începea să crească atunci când se anunța un nou investitor cu ADN asemănător companiei. Acțiunile CME s-au revigorat când Time Warner (SUA), care între timp a fuzionat cu AT&T, a cumpărat 31% din business în martie 2009.

Evident, cele două momente nu pot fi comparate, psihologic vorbind (criza din 2009 versus perioada de creștere din 2019). Dar atenția la originile și agenda investitorului rămâne valabilă date fiind globalizarea afacerilor, râcâielile din Europa, toanele lui Donald Trump, extinderea Chinei și Rusiei – și tensiunile care vin la pachet cu toate acestea.

În ramificațiile care se nasc sau mor, între mediul politic și cel de afaceri, mass-media constituie o forță care, bine mânuită, poate răsturna guverne, instala președinți, murdări adversari, mobiliza oameni în stradă, poate influența tranzacțiile și chiar destinele unor națiuni*. Polarizarea a devenit normă, iar activismul este controlat. Marile afaceri de media cu greu mai pot funcționa după modelul tradițional – de aici tendința de mogulizare la nivel local și regional, respectiv încrengăturile subterane de la sine înțelese.

România însăși oferă un șir de exemple, dar întrebarea care se pune acum este: ce va face noul proprietar cu influența televiziunilor sale? Business as usual –  întărirea operațiunilor de telecomunicații în această parte a Europei –, cum sună comunicarea oficială? Sau o va tranzacționa pentru a căpăta influență în alte teritorii de afaceri sau chiar geografice?

* Câteva exemple la îndemână din istoria recentă: Dosarele Panama, scandalul Volkswagen cu emisiile de gaze, dezvăluirile din culisele Facebook-Cambridge Analytica, protestele Vestelor Galbene, Brexit.

Succesul chinezesc vine cu o bătaie de cap

Petr Kellner, 55 de ani, nu a apărut din vreun joben, și nici cele 15,4 miliarde de dolari ale sale nu au răsărit peste noapte. Doar că, precum orice alt investitor, Kellner capătă vizibilitate și este vânat de presă în momentul în care investește în media.

Din descrierea făcută de Forbes, cehul pare să aibă parcursul standard al capitalistului timpuriu într-o țară fost comunistă. Începe să vândă ceva după căderea regimului și crește; cu banii obținuți profită de primele privatizări ca să obțină control într-un domeniu strategic, mulgător de bani (asigurări, creditele de consum, imobiliarele), apoi se dezvoltă în zone tot mai sensibile politic, cum ar fi telecomunicațiile. Capătă influență în unele țări fost comuniste și balcanice și pășește spre continente noi, cum ar fi SUA și Asia.

De remarcat ascensiunea cehului pe piața chineză, acolo unde, observa Bloomberg în luna martie a acestui an, business-ul PPF de credite de consum, Home Credit, a crescut în volum de 15 ori în patru ani (valoarea împrumuturilor a ajuns până la 10 mld. euro în 2017).

Succesul lui Kellner în China nu a venit pocnind din degete. În 2014, omul de afaceri l-a însoțit pe Președintele ceh Miloš Zeman într-o delegație la Beijing, iar de atunci legăturile lui Kellner cu politica au început să fie mai vizibile, în special în contextul dezvoltării rețelei 5G.

„Afacerile de telefonie din Cehia ale grupului PPF sunt tot mai presate să evite gigantul chinez de tehnologie Huawei în dezvoltarea rețelei 5G”, scria Bloomberg în luna martie. Ceea ce nu poate decât să amenințe businessul lui Kellner în China, evident. „Acolo, existența unei afaceri depinde în totalitate de autoritățile chineze”, spunea un expert în politici chineze citat de Bloomberg.

Cehia, ca și celelalte țări membre NATO, are presiuni din partea Guvernului SUA să nu folosească tehnologie 5G chinezească, deci bătaia de cap nu este doar a lui Petr Kellner.

„Legături puternice cu Rusia”. Mai nimic despre SUA

„Noul proprietar al PRO TV, miliardarul ceh Petr Kellner, are legături puternice cu Rusia. Apare în telegramele Wikileaks plângându-se că Cehia i-a trădat pe frații slavi din Rusia″, titra G4Media, site cu orientare pro-occidentală, imediat după lansarea știrii tranzacției de către CME.

În Rusia, grupul PPF deține afaceri în variate industrii: servicii financiare, biotehnologie, imobiliare, asigurări, inginerie mecanică, agricultură și domeniul minier.

Ca și când amprenta chinezească pe afacerile miliardarului ceh nu ar fi suficientă, imaginea viitorului proprietar al PRO TV primește și un iz rusesc – un ghiont pentru cultura organizațională a PRO TV-ului, cu fibră americană.

Ce este însă interesant este că, deși Kellner are afaceri și în SUA (servicii financiare, biotehnologie), această informație răzbate prea puțin din cauza gălăgiei create în jurul legăturilor cehului cu China și Rusia. Oare de ce? În fond, nu cu americanii a stat miliardarul ceh la aceeași masă când au făcut înțelegerea de vânzare-cumpărare, iar americanii au zis OK?

Poate că esența acestei opinii constă într-un exercițiu de gândire, care ar putea culmina așa: de ce, la nivel strategic, ne preocupă mai mult un ceh conectat la China și Rusia care a cumpărat influență în regiune, și mai puțin motivul pentru care americanii au vândut influență unui astfel de personaj?

***

Mai multe informații despre CME puteți citi aici:

Mai multe informații despre grupul PPF puteți citi aici:

Sursă FOTO: Mihai Constantineanu

***

© Acest text este protejat de drepturi de autor și nu poate fi copiat – integral sau parțial – , și nici utilizat în vreun fel fără acordul scris al autorului.

Dacă nu faci deja parte din comunitatea mea de cititori și consideri util ce scriu, te invit să completezi acest scurt formular. Durează mai puțin de un minut.

© 2018 Larisa Ghitulescu.