Mic dicționar de manipulare: cazul Roșia Montană GC

By 09/09/2013March 30th, 2018Blog

Util celor care nu și-au dezvoltat încă un simț critic față de presă, reclame și PR.

 [Tipul conținutului: Analiză ©]

  • Manipularea este „o modalitate tehnică de influențare a unui om sau a unui grup de oameni, în vederea realizării unor acțiuni în discordanță cu propriile scopuri, fără ca aceștia să conștientizeze discrepanța dintre propriile scopuri și scopurile îndepărtate ale celor care îi influențează”;

Studiul de caz este numai bun de pus în manualele de comunicare și jurnalism și de studiat în liceu și facultate.

Totul a plecat de la furia oamenilor, săptămâna trecută, în jurul procentului de 6% (cuantumul redevenței): „este un jaf”, „un abuz”, au strigat ei după ce Guvernul a facut public proiectul de lege privind exploatarea de la Roșia Montană.

DERAPAJE

Procentul de 6% – precum și oricare altă cifră sau procent menit să capteze atenția publicului – sunt o capcană în actul de comunicare. Ne îndepărtează de la miezul subiectului. Iată de ce.

  • Jurnaliștii români, majoritatea, s-au învârtit în jurul procentului. Oamenii, deși nu pricep toți ce presupune această redevență, au protestat împotriva ei. Astfel, Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a obținut control asupra mesajelor – pe scurt, a setat agenda.
  • Prin focalizarea atenției pe un procent (pe cifre în general), opinia publică neinformată scapă din vedere problemele majore, reale, ale acestui proiect (vor fi enunțate la Esența Controversei).

Cireașa de pe tortul manipulării este reclama agresivă în jurul locurilor de muncă pe care RMGC susține că le-ar crea la Roșia Montană, sau a soluțiilor economice și „ecologice” ale acestui proiect (argumentele le voi enumera mai târziu, când voi vorbi despre potențialul zonei). Alimentând dezbateri și preocupări în această direcție, RMGC captează din nou ochii, urechile și emoțiile opiniei publice. Cel mai simplu mod de a îngropa o controversă e să îndepărtezi publicul de ea.

Mai mult, RMGC îndeamnă românii pe Facebook (și la finalul reclamei TV) să susțină „crearea de locuri de muncă la Roșia Montană”, cerându-le datele personale pentru acest lucru. De ce sunt utilizatorii de Facebook manipulați?

  • Unu: utilizatorii de Facebook nu au pârghiile să influențeze crearea de locuri de muncă nicăieri în lumea asta;
  • Doi: în consecință, colectarea de date personale poate ascunde altă agendă a companiei;
  • Trei: în cazul în care RMGC va folosi rezultatele acestei campanii într-o comunicare ulterioară,  favorabilă ei, aceste rezultate pot fi trunchiate. În consecință, o minciună. Eu, personal, am completat acel câmp cu informații false – ca să înțeleg mecanismul (la fel se poate întâmpla și în cazul altor utilizatori);

ESENȚA CONTROVERSEI

În realitate, proiectul este crucial din alte motive, decât cel social, cum insistă RMGC în reclamele sale sau în declarațiile lui Dragoș Tănase, șeful companiei (acum câțiva ani, compania insista pe avantajul economic al proiectului).

Zona are un fantastic potențial turistic și de marketing cultural, care poate crea locuri de muncă și care poate asigura creștere economică sustenabilă în toată Transilvania. Dar Dragoș Tănase, lobby-iștii, Traian Băsescu, Victor Ponta și Maria Grapini (Ministrul pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri și Turism) cunosc foarte bine că:

  • Prințul Charles deține proprietăți în zonă și că promovează regiunea, ceea ce este un plus – nu numai pentru turismul din Ardeal, ci și pentru imaginea României în general;
  • Zonele cu situri arheologice dacice au un potențial uriaș turistic;
  • Dracula este un brand cu notorietate peste hotare, iar asta ar putea asigura o infuzie constantă de capital străin;

Toate astea sunt cunoscute și de români. În consecință, comunicarea RMGC – reclamă, PR, lobby, media relations – este pură manipulare și propagandă: acționează „nemărturisit, în discordanță cu interesul celorlalți și are o uriașă componentă de persuasiune” (din definiția manipulării).

Drept dovadă: presa internațională nu s-a concentrat pe aceleași subiecte ca presa din România, adică pe agenda publică pe care RMGC o controlează prin intermediul mass-media. Presa internațională și-a focalizat atenția pe riscurile acestui proiect minier în România; pe dezastrul ecologic, cu impact internațional.

Așa ajungem la cele patru probleme reale, majore, ale acestui proiect minier – dincolo de cea de neconstituționalitate.

#1. RISC: CEL MAI MARE ȘI COSTISITOR DEZASTRU DIN ISTORIA ROMÂNIEI

Proiectul presupune asta: patru munți să fie rași, făcuți fărâme (zice RMGC; neoficial, patru sunt pentru început); crearea unui hău uriaș în pământ, de proporții inimaginabile, pentru totdeauna; 214 milioane de tone de substanță cu cianură – o substanță extrem de toxică –, lăsată de izbeliște, care se va inflitra peste tot; distrugerea ecosistemului.

Pe scurt, acest iaz de decantare ar urma să fie cel mai mare din lume și de 4 ori mai mare decât cel mai mare existent în prezent (informaţii neoficiale). O imagine cutremurătoare a ceea ce s-ar putea întâmpla o face Huffington Post.

RMGC folosește intens cuvântul „ecologizare” în comunicare. Un dezastru de asemenea anvergură NU poate fi readus la o stare sănătoasă pentru mediu și pentru populație. „Cantitatea enormă zilnică de cianură care va fi folosită în proiectul minier de la Roșia Montană va produce o distrugere oribilă și ireversibilă a mediului înconjurător”, scrie CNN aici.

În consecință, Consiliul Român pentru Publicitate ar trebui să-i interzică RMGC să mai promită, în comunicare, „(re)ecologizarea” zonei, în baza Codului de Practică în Publicitate, capitolul 1, articolul 1.3 („Comunicarea trebuie să evite orice afirmație sau reprezentare care ar putea înșela consumatorii, inclusiv prin omisiune, sugerare, ambiguitate ori exagerare”). Pentru că:

  • Dezastrul natural va fi ireversibil. Orice angajament legat de mediu nu are cum să fie garantat și verificabil. RMGC, care face doar „angajamente” (proiectul de lege este plin de angajamente) se poate oricând delista și dizolva peste noapte (remember cazul FNI). A se studia exemplele giganților mondiali Arthur Andersen, Enron, Lehman Brothers, companii cu raportări credibile și presă internațională favorabilă, dar care au sfârșit cu scandal (manipulare a cifrelor, corupție).
  • RMGC – și niciun stat – nu are cum să repare un dezastru de o asemenea anvergură, care comportă riscuri de sănătate pentru mediu și pentru populație, pentru că o asemenea exploatare nu a mai fost încercată în Europa. Repet: nu că nu a mai existat, ci nici măcar nu s-a mai încercat (“attempted”), spune Huffington Post, într-un articol din luna iunie, care a avut 53,000 de distribuiri pe Facebook  [“Never before has such a big cyanide mining project been attempted in Europe”].

Pe scurt, esența controversei proiectului Roșia Montană – contracarată agresiv de propaganda RMGC – este următoarea: dacă exploatarea va începe și va decurge conform planului RMGC, România va asista la cel mai mare și costisitor dezastru din istoria ei.

De ce și costisitor? A se citi proiectul de lege. Există aici un paragraf care dă fiori. Zice așa: „În lipsa unor disponibilităţi financiare ale statului român sau a acţionarului minoritar al RMGC controlat de statul român, GBU se angajează să-i ofere împrumuturi cu dobândă pentru realizarea aportului la capitalul social şi menţinerea cotei de participare la acesta”.

De aici rezultă:

#2. RISC: O CRIZĂ FINANCIARĂ CU MULTE NECUNOSCUTE

Paragraful din lege nu răspunde la întrebări precum: Care este dimensiunea acestor împrumuturi despre care vorbește proiectul de lege? Dar a dobânzii? Cine o stabilește și cum?

Cât de aproape și de iminent este acest moment, dată fiind expunerea de motive a acestui proiect, care spune clar că România este DEJA în impas financiar („România resimte încă în mod semnificativ efectele crizei economice din Europa”).

Proiectul de lege nu numai că are probleme de neconstituționalitate, dar aruncă România spre o prăpastie despre care nici măcar nu știm cât e de aproape și de adâncă.

#3. RISC: INFESTAREA DUNĂRII

„Râurile și izvoarele din regiune, inclusiv Dunărea, ar putea fi otrăvite”, scrie Huffington Post. Nu întâmplător se vehiculează riscul unei „catastrofe internaționale” și în presa românească.

Așadar, dincolo de riscurile pentru oameni, recolte, animale, păsări, plante, pești și, mai ales, pentru generațiile care vor veni, România riscă declanșarea unei stări conflictuale.

Problema numărul 4: are legătură tot cu riscul apariției unei tensiuni peste granițe, nu numai pe probleme de mediu, dar și în ipoteza în care interesul RMGC pentru exploatare nu este aurul, așa cum pretinde.

Există suspiciuni, deopotrivă, că interesul ar fi pentru alte metale, rare și prețioase (uraniu, folosit la fabricarea armelor nucleare) și wolfram, un metal extrem de rar și de scump, care rezistă la temperaturi foarte înalte. Ipoteza există și se bazează pe resursele bogate ale României, greu de egalat în Europa. Ipoteza este apăsată de oameni. Circulă și în medii restrânse și ridică semne de întrebare.

Până la proba contrarie – pe care compania o va controla și comunica, nu opinia publică –, nu putem ignora această ipoteză, dimpotrivă. Beneficiarul acestor metale rare (un stat / un grup de influență) ne va putea arunca, indirect și fără ca noi să putem controla asta, într-o stare de tensiune la nivel internațional.

AGENDA

Așadar, nu procentul de 6% – și nicio altă cifră, bună sau rea – nu este miezul dezbaterii în subiectul Roșia Montană. Ar fi util să luăm în serios riscurile enumerate mai sus. Plus că, permițând acest proiect, România va permite un atentat la rădăcinile ei. Nu există argument rațional aici, ci doar intangibile: gândire de bun-simț, discernământ, responsabilitate:

  • Avem o clasă politică și un mediu de business preponderent corupte și coruptibile; o presă în mare parte controlată sau constrânsă economic; lupte politice care nu se termină; incoerență la guvernare; lideri șantajabili; lecții din trecut. Aceste lecții – să o spunem pe șleau – vin din țepele pe care statul român le tot ia de la diverse corporații, ex. cazul firmei americane Bechtel, flitul dat de Nokia statului român, etc. Țepe de miliarde de dolari, care-i încarcă tot pe cetățeni.

Există voci care susțin că nu e imoral să faci publicitate și PR pentru RMGC. Greșit, când proiectul este atât de controversat și implică riscuri de sănătate pentru populație, mediu, identitate și relații externe. Greșit, când tonul reclamei este dominant. Greșit, când bugetele de reclamă (auto)cenzurează jurnaliștii.

Unde duce propaganda RMGC, pentru exploatarea la Roșia Montană? Către o situație periculoasă pentru independența presei, pentru comportamentul oamenilor și a influenței politice. Avem de-a face cu un caz în care o corporație preia frâiele de la jurnaliști și dictează funcția de agenda setting a mass-media, pe care studenții la Jurnalism o studiază la facultaea de profil. [compania stabilește agenda publică, am descris mai sus mecanismul prin care RMGC a făcut acest lucru].

Efectul acestui fenomen? Presa zice ce spune compania, oamenii ajung să gândească în direcția pe care o construiește compania, politicienii vorbesc și acționează pentru interesele companiei. [Un exemplu cald: declarația Rovanei Plumb, Ministrul Mediului, potrivit căreia proiectul are șanse să devină „cel mai sigur din Europa”. Însă: un asemenea proiect NU s-a mai încercat în Europa, deci va fi un caz singular, ca impact asupra mediului și sănătății].

Campania* Roșia Montană GC este, de departe, cea mai complexă, agresivă, costisitoare, toxică și perversă campanie de propagandă din istoria publicității românești, de la Cântarea României a lui Ceaușescu până azi.

***

*În 2005-2006, RMGC a lucrat cu GMP Advertising. Printre obiectivele campaniei dezvoltate de GMP s-au numărat: creșterea la peste 50% a nivelului de acceptare a proiectului în rândul populației și neutralizarea percepțiilor negative asupra proiectului. În 2009, Gabriel Resources începe să lucreze cu grupul Leo Burnett (din care fac parte agențiile Leo Burnett, Starcom, The Practice), strategul-șef fiind Bogdan Naumovici (agenția 23).

***

Pe același subiect, citește și: „Un altfel de Naumovici”, publicat în Money Express, 2009. Click și navigați în josul paginii până la articol (format .pdf).

***

Acest articol a fost publicat inițial pe platforma WordPress (editat la transfer).

***

Recomand:

***

© Acest text este protejat de drepturi de autor și nu poate fi copiat – integral sau parțial – , și nici utilizat în vreun fel fără acordul scris al autorului.

***

DISCLAIMER:

  • Nu am fost niciodată și nu mă aflu în niciun fel de relație contractuală sau financiară cu organizațiile, companiile sau persoanele care sunt / se declară împotriva acestui proiect. Nu sunt jucător la bursă.
  • În calitate de cetățean român, mă declar împotriva oricărui proiect cu riscuri majore pentru mediu, oricare ar fi acela.
  • Consider că România nu este coaptă și nici nu are politicienii responsabili pentru a gestiona un proiect de o asemenea anvergură.

***

FOTO: Cristian Vasile, sursa: Facebook

Share