Experiența echipei care în data de 19 iulie 2013 a urcat în premieră românească pe vârful Nanga Parbat (8.126m) din Pakistan, unul dintre cei mai periculoși munți din lume, a intrat ca studiu de caz în programul Summiteers. 

 

[Tipul conținutului: Auto-promo]

POVESTEA:

O ECHIPĂ ROMÂNEASCĂ FORMATĂ DIN CINCI ALPINIȘTI își propune să urce Vf. Nanga Parbat (8.126m), Pakistan, în vara lui 2013.

Alpiniștii au de luat zeci de decizii și se confruntă cu diverse crize majore în timpul expediției, cum ar fi un atentat în tabăra de bază, respectiv decizia autorităților de a evacua alpiniștii de pe munte.

Românii aleg să-și continue expediția, care în final se dovedește un succes. Expediția pe Nanga Parbat din 2013 este considerat cel mai important rezultat de echipă din istoria alpinismului românesc. Care a fost mixul de elemente care a condus la succes?

ÎNTREBĂRILE LA CARE RĂSPUNDE ACEST STUDIU DE CAZ (VIDEO):

  • Cum îți alegi obiectivul și cum formezi echipa care să-l atingă?
  • Cum iei deciziile sub presiune?
  • Cum se întâmplă managementul în momente critice?

Echipa de expediție a fost alcătuită din Zsolt Török, Marius Gane, Aurel Sălășan, Teofil Vlad și Bruno Adamcseck. Ei au abordat muntele în stilul expedițiilor clasice, pe o rută necomercială, și fără să folosească butelii cu oxigen și sprijin din partea șerpașilor.

Despre expediția pe Nanga Parbat, pe ruta Schell, Zsolt Török, membru al echipei, crede că este „cel mai important rezultat de echipă din istoria alpinismului românesc”.

***

Summiteers este un program pentru echipe construit în jurul unor situații adevărate. Detalii, aici.

 ***

Despre Nanga Parbat:

Nanga Parbat (8.126m), Pakistan, este printre cei mai dificili munți de 8.000 de metri, cu o rată de mortalitate de cca 22%. Fața Diamir este cel mai des escaladată de alpiniști în tentativele lor spre vârf. Despre fața Rupal a muntelui, mai greu accesibilă, și pe care echipa românească a urcat în 2013, pionierii ascensiunilor spuneau, în anii 1930, că „este de neurcat”.

Fața Rupal, situată pe flancul sudic al muntelui, este cea mai înaltă din lume – de aici dificultatea: se înalță 4.600 de metri din tabăra de bază până la vârf. „Nu există un alt munte în lume care să se înalțe la fel de rapid precum Nanga Parbat” – Mike Searle, geolog la Universitatea Oxford.

***

Despre membrii echipei Nanga Parbat 2013*:

Zsolt Török (n. 1973), alpinist și ghid montan. Este considerat unul dintre cei mai buni alpiniști tehnici din țară. Printre realizările sale se numără Trilogia Alpilor, care cuprinde peretele Eiger, Matterhorn și Grandes Jorasses. Pilierul Walker (2009) l-a parcurs cap de coardă integral. Despre expediția pe Nanga Parbat din 2013, pe ruta Schell, realizată în premieră românească, el crede că este „cel mai important rezultat de echipă din istoria alpinismului românesc.”

În ultimele sale expediții, Zsolt Török a făcut echipă cu Vlad Căpușan în proiecte cu miză de Piolet de Aur. [Pioletul de Aur este cea mai importantă distincție din alpinismul mondial, pe care niciun alpinist român nu a reușit încă să o obțină].

Aurel Sălăşan (n. 1985), alpinist, cățărător, alergător montan, ghid, schi-alpinist freerider. Printre realizările sale se număra Fitz Roy pe ruta Franco-Argentiniană, Aguja Guillaumet, Aguja de L’S (Patagonia, Argentina), Grossglockner pe rutele Mayerlrampe și Bergfuhrer în fața nordică (Austria), Khan Tengri (Thian Shan,  Kazakstan), Gran Paradiso (iarna), Castor, Rocca Nera (Alpi).  Despre expediția pe Nanga Parbat din 2013, Sălășan crede că a fost „expediția cea mai complexă, emoțională, strategică și solicitantă fizic și psihic”.

Recent, Aurel Sălăşan a făcut echipă cu doi alpiniști și cățărători din Arad, Alin Stană și Sebastian Sbîrcea. Următorul lui proiect este traversarea Groelandei pe schiuri și un vârf de 8.000m pe schiuri.

Marius Gane (n. 1968), alpinist, cățărător, inginer. Printre realizările sale se numără escaladarea vârfului Everest (8.848m), cel mai înalt munte din lume, în 2003; trasee dificile în Carpați, în condiții hivernale; Gasherbrum II (8.026m); Ama Dablam (6.812 m) din Nepal; expediții în Caucaz, Kenya, Alaska, Anzi. Despre expediția pe Nanga Parbat, el spune că a fost cea mai importantă realizare din carieră. O concluzie: „(și) o expediție românească poate funcționa bine, fără certuri, cu decizii comentate și asumate de toată lumea”. În ultimele sale expediții, Marius Gane a făcut echipă cu Teofil Vlad, Zsolt Török, prieteni din Pitești. Următorul lui proiect este un vârf de peste 8.000m (Makalu sau Lhotse) și Huascaran (Peru) – ambele în 2018.

Teofil Vlad (n. 1982), alpinist și ghid montan. Printre realizările sale se numără rute alpine pe vârfuri înalte ca Nanga Parbat (8.126m), Ama Dablam (6.812m), McKinley (6.194m), cât și ascensiuni tehnice în mari pereți ca Mt. Kenya, Cima Grande di Lavaredo sau El Capitan. Despre expediția pe Nanga Parbat din 2013, el crede că „a fost un succes și o mare realizare atât la nivel personal, dar mai ales ca efort de echipă, confirmând  faptul că provocarea perfectă sudează echipa perfectă”.  În ultimele sale expediții, Teofil Vlad a făcut echipă cu Zsolt Török și Marius Gane (pe Ama Dablam) și cu Vasile Dumitrică (în El Capitan). Următorul lui proiect este o ascensiune tehnică pe vârful FitzRoy din Patagonia.

*incluși în programul Summiteers.

***

Despre autorii programului Summiteers:

Larisa Ghitulescu, analist cu gândire critică și antreprenor în comunicare creativă, și Romeo Cretu, dezvoltator de oameni (trainer, coach).

Summiteers pune în practică ceea ce Romeo a experimentat lucrând cu companiile și managerii, pe de o parte și ceea ce Larisa a învățat pe teren, ca jurnalist de business, manager și consultant în comunicare și de criză, dar și ca insider al alpinismului de altitudine, pe de altă parte.

Larisa și Romeo au lucrat prima oară împreună la începutul anilor 2000. Larisa urma un program de Master în Management în cadrul Universității București, unde Romeo era cadru didactic asociat. El a îndrumat-o atunci pe Larisa în cercetarea în domeniul Leadership-ului, “De ce managerii fac lucrurile bine, iar liderii fac lucrurile bune” (2002), care a stat la baza lucrării ei de dizertație. Așa s-a înfiripat interesul lor comun pentru Leadership și ceea ce Summiteers este astăzi.

***

© 2018 Larisa Ghitulescu.