Tot felul de scheleți ies din dulap în urma mișcării acționarilor Cascade Empire – de la atacuri la adresa Schweighofer până la recenta percheziție D.I.I.C.O.T. Dan Bănacu, directorul general al Holzindustrie Schweighofer, oferă explicații într-un interviu.

 

[Tipul conținutului: interviu]

 

© Acest text este protejat de drepturi de autor și nu poate fi copiat – integral sau parțial – , și nici utilizat în vreun fel fără acordul scris al autorului.

***

[Continuare la analiza tranzacției Cascade Empire, publicată aici]

„Dacă vezi la Discovery fabrici cum sunt ale noastre, reacția este: <extraordinar, ce grijă au acești oameni de materia primă>. Dacă le vezi la noi, le etichetezi. Diverse etichete care nu ne fac plăcere.”

– De unde provin aceste etichete, domnule Bănacu?

– Din neînțelegerea lucrurilor.

–  Cine nu înțelege?

– Noi toți. Cred că statul ar trebui să explice mai mult, chiar și prin sistemul educațional – cum fac americanii, canadienii. Tăiem un copac și punem altul la loc. Lemnul este o resursă regenerabilă. Asta nu înseamnă că trebuie să facem lucrurile fără cap.

[O anchetă a postului de televiziune France 2 a demonstrat cum arborii noștri seculari ajung mobilier pentru export. Investigația francezilor viza grupul IKEA.]

Austriecii spun că procesează numai rășinoase.

„În România, rășinoasele reprezintă 40% din disponibil, restul sunt fag, stejar… lemn pentru mobilă. Din brad nu se face mobilă, decât în foarte mică măsură.”

Dan Bănacu, director general al Holzindustrie Schweighofer Sursa foto: compania

– Care au fost, de-a lungul timpului, cei mai mari furnizori pentru Holzindustrie Schweighofer?

 – Sunt mulți. Să vă dau câteva nume?

– Vă rog.

 – Fiecare fabrică are un anumit număr de furnizori… Mi-e greu să vă spun acum. Dar vă pot da un număr: cred că ajungem la 1.000 de furnizori, care nu-s tot timpul activi.

Totuși nu dă nume.

– Despre furnizori nu spuneți prea multe. Dar care sunt principalii parteneri? Către cine livrați în România?

Unul dintre partenerii importanți, de ani de zile, este Dedeman. Mai avem și alte rețele de do-it-yourself prin care vindem, precum și foarte multe firme care cumpără cherestea de la noi și o procesează ulterior, pentru case, mobilă, etc. Arabesque este un alt partener.

– Mobexpert? IKEA?

– Cumpără, dar nu direct.

Bănacu nu menționează parteneriatul cu Hornbach, deși a curs o campanie în toată regula țintită împotriva Hornbach, tocmai pe motiv că se aproviziona de la Holzindustrie Schweighofer.

– De ce doar Hornbach a fost ținta acelei campanii, deși, iată aveți și alți parteneri de calibru?

Intervine unul dintre cei trei specialiști de PR care asistă la interviu:

 – A fost o campanie inițiată de ONG-uri împotriva clienților Schweighofer. Ei au continuat, însă, să cumpere de la Schweighofer…

Bănacu preia discuția:

– S-au spus multe lucruri neadevărate atunci. S-au folosit fotografii din Indonezia – imagini cu defrișări masive. Defrișare înseamnă să schimbi destinația terenului. Acele fotografii din Indonezia au fost suprapuse peste imagini din Parcul Național Retezat. S-a propagat ideea că Schweighofer a cumpărat munți din Retezat și taie în Retezat.

– Dar se taie aiurea în Retezat. Și nu vorbesc din fotografiile altora.

 – Însă ce se taie în Retezat nu are nicio legătură cu ce pretindea campania.

„Un video dat la o televiziune prezenta camioane întregi de transport de lemn, atribuite companiei Schweighofer, însă acelea erau luate dintr-un clip de promovare a unei firme elvețiene de transport, iar lemnul circula între Austria și Elveția. Există cu siguranță dezinformare masivă.”

– Dacă există dezinformare masivă, cum susțineți, atunci cineva o fabrică și beneficiază de pe urma ei. Cine câștigă din această dezinformare, domnule Bănacu?

– Greu de spus cine câștigă din această dezinformare, dar vă spun care sunt efectele, și atunci concluziile le trageți singură. Dacă înainte de 1989 se exploatau 25 de milioane de metri cubi de lemn, am ajuns astăzi să exploatăm 17 milioane. Deci există o scădere cu 30-40% a volumului de lemn recoltat din păduri. Ori, percepția oamenilor este că se taie de trei ori mai mult.

– Pe vremea Ministrului Cristina Pașca Palmer (2016) s-a făcut o survolare cu elicopterul. Fotografiile prezentate atunci zugrăveau un peisaj degradant, păduri devastate. Adică susțineți că înainte de ’89 arăta mai rău?

– Vă arăt și eu fotografii, dacă vreți. Nu pui în același context fotografii unde au fost incendii sau ravagii produse de vânt și să susții că acolo e defrișare, mână de om. Sunt locuri unde nu există drumuri forestiere, nu s-a ajuns acolo. Iar dacă vedem tăieri rase, pot spune așa: tăierea rasă există în silvicultură ca operațiune, nu se face în orice condiții, ci la îndrumarea unor tehnicieni.

Rise Project a scris că fostul ministru Pașca Palmer a efectuat acea survolare împreună cu Conservation Carpathia, „fundație care a cumpărat masiv păduri în Carpați, în special în zona Rucăr-Bran, unde deține peste 10 mii de hectare (informație neactualizată, n.a.).

În mai multe cazuri, RISE Project a descoperit că firmele controlate de Conservation Carpathia au achiziționat păduri retrocedate ilegal.”

Pe larg, aici.

Dar, separat de discuția despre acele fotografii din timpul survolării: în general vorbind, incendiile și doborâturile despre care vorbește șeful Holzindustrie Schweighofer reprezintă una dintre cauzele tăierii la ras. Există însă voci care susțin că unele incendii sunt puse de mână de om, tocmai ca să se poată aproba tăierea la ras.

– Vă voi povesti o situație, care nu are legătură cu fotografiile altora; urc pe munte și-mi formez singură părerea pe teren. Vara trecută, în masivul Pietrosul Bistriței (Moldova), un versant aproape întreg fusese ras, cu tot cu copacii pe care se aflau marcajele de traseu. Întreb: cum să coboare cineva un versant întreg printre tăieturi, resturi de bușteni și crengi? Era un dezastru acolo. Fără potecă înseamnă că te afunzi cu piciorul în orb, nu vezi pe ce calci. Era o zonă cu vipere, le întâlnisem mai sus. Sau te poate prinde o furtună, o ceață, și nu te poți orienta – cum am spus, fuseseră tăiați copacii cu marcaje cu tot. Este periculos. Unde vreau să ajung, domnule director: toată lumea spune că face lucrurile corect, o dă cu sustenabilitatea, certificările ș.a.m.d. Dar realitatea în teren este cu totul alta. Cât este treaba autorităților și cât este a celor care fac afaceri, când lucrurile scapă de sub control?

Principala cauză este sărăcia. Aici trebuie să venim cu idei. Noi am făcut fabrici în zone defavorizate, gen Comănești, Siret si Reci. Dacă plecăm noi, toată zona moare…

– Mai deschideți fabrici?

 – Nu pot spune acum.

Holzindustrie Schweighofer, despre exploatările iresponsabile: „Principala cauză este sărăcia”

– Știți ce cred eu, părerea mea, că ar lămuri lucrurile? Transparența. Foarte multă transparență. În caz contrar, suspiciunea va viza mereu numărul 1 – este o chestiune psihologică. Dar nu există transparență. Către cine livrează exploatatorul X? Cine l-a subcontractat? Cine este beneficiarul final al unei tăieri? Cine cu cine face afaceri?

– Noi facem un exercițiu în acest sens, din ianuarie 2017. Am implementat un plan de acțiune vizibil și detaliat, din care face parte și Timflow. Din câte știm noi, suntem singurii care permitem accesul ONG-urilor la noi. Facem reîmpăduriri, comunicăm…

– Însă nu există transparență până la capăt: cine către cine furnizează și apoi către cine vinde.

 – Există transparență și există relații comerciale. Nu poți să pui pe tapet procesul de business. Din motive de concurență și confidențialitate.

Despre ancheta DIICOT din 30 mai 2018:

„Este la latitudinea autorităților să stabilească acțiunile pe care le consideră necesare. Nu pot să spun că mă bucur. Dar mă bucur că la un moment dat lucrurile vor fi lămurite. Este important totuși că au fost doar percheziții, compania nu a fost pusă sub acuzare.”

Fabricile ajută comunitățile, însă planurile agresive de extindere stimulează tăierile și afacerile tenebroase.

Reiau întrebarea cu fabricile. Insist pentru un răspuns ferm:

– Așadar, mai deschideți fabrici?

 – Nu mai deschidem.

***

AMBIȚIA LUI CEAUȘESCU, LEMNUL ȘI CE-A URMAT – selecții din interviu:

România a parcurs un drum de industrializare masivă, începând cu anii `50, spune Dan Bănacu.

ISTORIE: „Austria, Germania, Suedia, Canadia, SUA au plecat cam din aceeași poziție ca noi. Noi am mers pe modelul sovietic, iar ei pe alte tehnologii. Lemnul a plătit cea mai mare parte din datoria externă a României” (ambiția lui Nicolae Ceaușescu, n.a.)

DUPĂ 1990: S-a distrus industria, combinatele s-au transformat în fier vechi și mulți oameni au rămas fără muncă. „Care a fost cea mai la îndemână formă de subzistență? Oamenii și-au ridicat instalații de debitare și am ajuns în situația în care suntem astăzi: 5.000 de firme care taie lemn în România, împrăștiate peste tot. Această fragmentare, împreună cu sărăcirea populației și o legislație în schimbare și relativ permisivă au dus împreună la decăderea sectorului forestier.”

VENIREA AUSTRIECILOR: Grupul Schweighofer a intrat în România în 2003, într-o perioadă în care Guvernul PSD Adrian Năstase, prin Agenția de Investiții Străine, a favorizat investițiile greenfield în România. „Planul de afaceri în acest domeniu arăta solid”. Prima investiție a fost la Sebeș.

***

Holzindustrie Schweighofer ÎN CIFRE:

60 de milioane de piese – totalul produselor sortate anual, în fiecare an, în fabricile de cherestea ale Holzindustrie Schweighofer (HS);

247 euro – prețul mediu pe metru cub (calcul obținut prin împărțirea cifrei de afaceri la volumul de lemn procesat). Același calcul pentru restul companiilor este de 140 euro, diferența de 107 euro reprezentând valoare adăugată;

6 – numărul total al unităților de producție, aflate în România (5) și Germania (1);

Până la 50% – din produsele pe care HS le fabrică în România rămân în România;

Până la 70% –  din materia primă pe care HS o prelucrează în România provine din import;

70 – numărul țărilor către care HS își exportă produsele;

2.700 – numărul de angajați în România;

1.769.381.279 lei – Cifra de afaceri a HS în 2017;

17.919.084 lei – Profitul net al HS în 2017;

(sursa cifrelor: compania)

***

Citește materialul de deschidere: (ANALIZĂ – EXCLUSIV) Cartoful fierbinte, de la Schweighofer la suedezi (I)

***

Recomand și articolul: (Surse): Firme IKEA se pregătesc să exporte „masiv” către Asia (exclusiv)

***

Despre autor:

  • Larisa Ghițulescu are 20 de ani de experiență în mass-media, organizații publice, private, și pe cont propriu. A lucrat în șapte redacții de presă – divertisment, știri, presă de afaceri. O selecție din arhivă, aici. În prezent este analist independent.
  • Construiește de la zero proiecte pentru echipe, în domeniul educației și jurnalism (ateliere de gândire critică și alfabetizare media).
  • Este licențiată în Jurnalism (Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București) și a absolvit un program de Master în Managementul Instituțiilor Mass-Media.

Pe larg, aici.

***

FOTOGRAFIA DE DESCHIDERE: Carpații României. Sursa: arhiva personală.

***

© Acest text este protejat de drepturi de autor și nu poate fi copiat – integral sau parțial – , și nici utilizat în vreun fel fără acordul scris al autorului.

***

Dacă nu faci deja parte din comunitatea mea de cititori și consideri util ce scriu, te invit să completezi acest scurt formular. Durează mai puțin de un minut.

***

© 2018 Larisa Ghitulescu.