Șase mari cauze pentru care știrile false și făcăturile ating cote alarmante în zilele noastre.

Tipul conținutului©: auto-promo (Ateliere de gândire critică și alfabetizare media)

 

Știrile false, care fac parte din aceeași familie de concepte precum manipularea, diversiunea sau propaganda, există de când lumea.

De la știri nevinovate la instalarea unui nou regim

Pentru aceia dintre voi care acum studați jurnalismul și comunicarea, sau care sunteți pur și simplu curioși, ca să vă ancorez în istoria recentă a mass-media libere românești, o să invoc exemplul ziarul Evenimentul Zilei (EVZ). La începutul anilor ’90, EVZ le promitea cititorilor „știri exacte”, dar duduia de știri false. Au rămas în folclorul presei știrile despre găinile care nasc pui vii, contrabanda cu pisici fără cap și femeile violate fericite.

Un efect pe termen scurt a fost creșterea tirajului ziarului de 13 ori în mai puțin de un an de la lansare. În timp, influența ziarului a crescut până într-acolo încât, la alegerile prezidențiale din 2004, Evenimentul Zilei a jucat un rol-cheie în înlăturarea PSD, respectiv instalarea regimului Traian Băsescu & Co la putere.

Fenomenul știrilor false este așadar unul vechi, însă dezbaterea în jurul lor este o preocupare mai degrabă recentă, și nu doar la noi, ci la nivel global. Și asta pentru că accesul rapid și ieftin la tehnologiile care produc și distribuie conținut în timp real fac ca fenomenul falsului să fie de neoprit și distrugător.

Să dăm însă deoparte conținutul de tip click-aici, adică fake news-ul clasic atât de dezbătut, și să ne concentrăm pe făcături.

Ne lipsesc instrumentele de contracarare a falsului – gândirea critică și informația obținută din surse nepoluate

Făcăturile sunt un termen pe care îl folosesc pentru a încadra acele evenimente de laborator cu agendă privată, care pot produce efecte și mutații vizibile în societate prin cooptarea presei tradiționale și a noilor actanți media politizați (branduri, influenceri, bloggeri, regizori, activiști, ONG-uri, fundații, PR-iști, publicitari, utilizatorii de internet).

Gândirea critică, cea care ne permite să detectăm falsul – fake news-ul și făcăturile –, și să le contracarăm cu un scepticism sănătos lipsește aproape cu desăvârșire în România. Și asta pentru că școala, mass-media, anturajul și locul de muncă – societatea, pe scurt – ne modelează în sens opus. Toți ne cer să luăm de bun ce ni se livrează, să iubim și să urâm la comandă, să ne încolonăm și să ne punem în mișcare la momentul X, să nu chestionăm de ce-uri, să nu gândim.

Fie că suntem studenți, profesori, ziariști, comunicatori, manageri, sportivi, vânzători, zidari, medici sau ingineri, numiți voi profesia, este aproape imposibil să detectăm cu rapiditate falsul acolo unde nu ne pricepem, din cauze diverse:

  • Unu: volumul enorm de informații care ne invadează spațiul profesional și personal,
  • Doi: graba cu care le procesăm,
  • Trei: manipularea emoțională căreia îi cădem captivi,
  • Patru: convingerile personale de la care nu abdicăm,
  • Cinci: ne lipsesc instrumentele de contracarare a falsului – gândirea critică și informația obținută din surse nepoluate.

Ustură?

Consumatorii pasivi de media reprezintă doar una dintre cele șase mari cauze pentru care falsul se întâmplă la cote alarmante în zilele noastre

Vestea rea abia acum vine. Consumatorii pasivi de media reprezintă doar una dintre cele șase mari cauze pentru care manipularea, știrile false și făcăturile se întâmplă la cote alarmante în zilele noastre, așa cum le-am identificat în zece situații analizate*.

Iată cele șase cauze, pe scurt:

  1. Slaba pregătire a jurnaliștilor activi, care populează câmpul profesional (= efect firesc al istoriei, respectiv al evoluției afacerilor de presă din România după 1990);

2. Controlul editorial / setarea agendei vine deseori din afara nucleului redacțional, interesul publicului nu mai este servit cu prioritate (= efect al globalizării afacerilor și al politizării noilor actanți media – branduri, influenceri, bloggeri, regizori, activiști, ONG-uri, fundații, PR-iști, publicitari, utilizatorii de internet);

3. Dezvoltarea tehnologiei în ultimul deceniu (= efect al noii revoluții, cea digitală);

4. Schimbarea modelului de business în industria comunicării (= efect al cumulării punctelor 2 și 3);

5. Sursele utilizate în producția și distribuirea de conținut sunt tot mai poluate (= efect toxic al mutațiilor produse în societate);

6. Îndobitocirea publicului (= efect dăunător al fenomenului de manipulare-instant, care se bazează pe specularea emoțiilor și instinctelor primare ale omului)

Dacă abia acum simțiți că devine interesant subiectul, mă bucur. Înseamnă că am reușit să vă manipulez constructiv, scopurile mele fiind două: oamenii să își deschidă mintea / să-și dorească să învețe ceva util; iar eu să îmi finanțez munca de jurnalist reinventat în critic de media și analist de făcături.

Cum? Am procesat zece studii de caz*, culese din realitatea contemporană, și am integrat concluziile într-un atelier dedicat mecanismelor de influențare.

  • Fenomenul Roșia Montană;
  • Trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat (procesul de modificare a Codului Fiscal);
  • Justiția, Diaspora și protestele de stradă;
  • Referendumul pentru familie;
  • Subiectul Valiza & Țăranul din Teleorman;
  • Moartea copiilor Dor Geta Popescu și Erik Gulacsi în Munții Retezat;
  • O campanie Salvați Copiii pentru stoparea bullying-ului în școli;
  • Activismul pe subiectul pădurilor României;
  • Scandalul Facebook-Cambridge Analytica;
  • Everestul ca industrie a falsului;

[Metode și instrumente folosite în documentarea studiilor de caz: verificarea faptelor, încrucișarea informațiilor și a surselor, consultarea documentelor și specialiștilor, interviuri, observația participativă, analiza subiectelor reflectate în mass-media, analiza stakeholderilor și a agendelor lor de interese, analiza discursului public, urmărirea banilor, studierea mecanismelor și a agenților de influență.]

***

Interesat(ă)?

Te rog să îmi dai un e-mail cu coordonatele tale (nume, prenume, profesie, telefon și adresă de e-mail) la adresa: larisa@larisaghitulescu.ro și să menționezi „Atelier mecanisme de influențare” în titlul mesajului. Voi reveni cu informații legate de atelier în 3-5 zile lucrătoare. Mulțumesc.

***

© Acest text este protejat de drepturi de autor și nu poate fi copiat – integral sau parțial – , și nici utilizat în vreun fel fără acordul scris al autorului.

Sursa foto: Dreamstime

© 2018 Larisa Ghitulescu.